AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 Zece la istorie

In jos 
AutorMesaj
Iama
Mușteriu
Mușteriu
avatar

Numarul mesajelor : 20
Varsta : 41
Localizare : Calarasi, Ro.
Data de inscriere : 28/08/2008

MesajSubiect: Zece la istorie   Vin 31 Oct 2008 - 10:50

O pastila fictionala, dupa cum a fost categorisita, "Zece la istorie" a reusit sa se evidentieze uneori intr-un mod care m-a dezamagit. Am primit cateva comentarii dezaprobatoare pentru ca am folosit un pic de istorie alternativa, cu Canalul Bastroe si un razboi Romania - Ucraina. Poate voua o sa va placa mai mult.



Zece la istorie

de Iulian Iamandi


O musca neagra, cu aripile stranse, se plimba curioasa pe capacul deschis al penarului meu. As fi vrut sa imi intind incet-incet mana dreapta si sa-l inchid in viteza. Intotdeauna mi-a placut sa prind muste. Doamnei Olimpia nu-i placeau ispravile astea si de m-ar fi prins, mi-ar fi insurubat din nou pe pielea capului inelul ei cu piatra rosie. De fiecara data, mama isi dadea seama ca iar nu am fost cuminte la scoala, de cum vedea roseala pielii si cucuiul martor al pedepsei. Ofta, si nu zicea mai mult. Tata m-ar fi altoit mai rau, dar nu ma vedea. Statea toata ziua acolo, in patul lui, pe intuneric, departe de lume si chiar de noi. Nu mai avea nevoie de nimic, desi mama il iubea in continuare si incerca sa il umanizeze din nou.
Trecusera deja zece din minutele orei de istorie si testul meu arata imaculat, cu exceptia titlului si subiectelor, restul colii ramasese alba, ca si cum suferise o demarcatie : partea scrisa era a lor, a oamenilor care invatau – a profesoarei Olimpia, care stiuse ce sa intrebe si albul, pentru prosti, care nu stiau ce sa raspunda.
Ce sa raspund ? Istoria oricum era urata… Tata era unul dintre cei care nu mai vroiau sa auda de ea. De fiecare data cand la televizor se dadea un film cu razboi, din partea lui de cort, de dincolo de patura ce-l separa ca intr-o cusca, se auzeau injuraturi, iar mama iesea in fuga de dupa patura ce atarna din tavan pana pe pamant, din « camera » ei spre a-i da cateva calmante si a-l pune la somn ca pe copii.
Cincisprezece minute. Doamna Olimpia, masiva, se ridicase cu greutate de la catedra si isi framanta ingrijorata mainile grasute privindu-ma, cum in fundul clasei, ma uitam la musca de pe penar. De dimineata, cand ma adusese mama la scoala, vorbisera. Eram in pericol sa repet anul, daca ramaneam corigent si la istorie. La matematica si la chimie, clar nu mai puteam recupera, dar profesoara insistase la sedinta ca la materia ei puteam sa trec, daca imi dadeam silinta. Zicea, ca pe vara ma vor trece din mila si colegii ei si voi ajunge la vreun liceu mai lipsit de pretentii. Ma enervau la culme, toti, de cate ori ii auzeam ca nu sunt baiat prost, doar ca sunt cam putoare…
Douazeci de minute. Ceasul de deasupra usii socotea nepasator timpul. Ce bine-i sa fii ceas. Stai cuminte pe un perete si nu faci nimic. Pana si bratele iti sunt invartite de catre baterie. Tu nu faci nimic-nimicut. Dar nici fotbal nu joci…
Treisprezece si douazeci si cinci. Ultima ora. Ce misto. Are sa se sune pana la urma. Ghiozdanul in spinare si roiu, in curtea scolii. Mingea celor de la a opta B e din piele – piele ! Se duce drept, ca raza la lanterna. In pauza mare am avut timp sa dau doua, unul exact la vinclu de nu a avut timp fraierul ala de la ei din clasa sa se miste de pe linia portii. Sunt meserias. Mi-au zis sa facem una dupa ore, dar sa fiu la ei in echipa.
Aproape fara douazeci. Musca zboara, speriata de bufnetul cartii de istorie care ma sperie si pe mine. Ma uitam la ceas si n-o vazusem pe doamna Olimpia venind.
- Copiaza, nesimtitule ! Pacat de…
N-a continuat. Mi-a trantit manualul si s-a rasucit indepartandu-se grabita de ultima banca – aia a mea. Parca ar fi fost profesoara la handicapati, la aia de au bube din cauza radiatiilor. Ce as rade s-o vad ca maine-poimaine preda la « nucleari « , sa se spele cu spirt pe maini dupa ce pune notele in catalog. Atunci, intr-adevar ar fi pacat…
Ce vaca si doamna Olimpia, asta. Mi-a adus istoria cand oricum nu mai am timp sa copiez… Privesc ceasul cu dezgust. Ce-a trecut timpul…
Iau stiloul intre degete si ma uit nehotarat la paginile cartii intre care a lasat-o deschisa profesoara. Exact subiectul pricipal al testului. In stanga, pe jumate din foaie este poza vaporului scufundat in Dunare, ala care a fost motiv de razboi. Este o fotografie de la momentul lansarii lui la apa, din santierul naval unde i-au sudat tablele muncitorii ucraineeni. Ca si tata, tot sudori. Cate vapoare n-o fi sudat si el la Oltenita, pe santier ? O fi fost vreunul din ele motiv de cearta asa mare ca asta, de-au murit atatia oameni ? Scot capacul si il invart pe filetul de deasupra penitei. Refuz sa citesc macar lectia. Are tata dreptate cand spune sa nu cred ce e in carti. Realitatea o tin ascunsa cei care, ca si el, se ascund in corturi, pe intuneric, in spatele paturilor ce-i separa de tot si de toate.
Clopotelul rasuna cu clinchetul amplificat de ecoul din biserica. Doamna Olimpia, de undeva din spate, se apropie in viteza si inchide cartea cu zgomot. Imi simt urechea dreapta smucita si ma ridic de pe scaun ca sa atenuez durerea, cand profesoara ma trage in sus. Piatra inelului ei imi strapunge pielea capului si se roteste ca un burghiu de parca ar incerca sa imi ajunga la creier. Nu zic nici « car ». O sa ma lase ea in pace…
- Iti trebuia zece, ca sa treci ! Repetentule…
Tac. O sa taca si ea la un moment dat.
- Uita-te la mine, cand iti voresc ! tipa doamna Olimpia, rasucindu-mi urechea in asa fel incat fata mi se intoarce catre a ei. De ce m-o chinui ? Am fost cuminte toata ora, imi zic nemultumit. Dar ea continua sa tipe, de parca as fi fost eu vinovat de bombele nucleare, de casele distruse ori de oamenii iradiati. Cred ca nici de-ar fi avut in fata un prizonier ucrainean nu ar fi zbierat asa de tare.
- Mama ta se chinuie din greu, pentru tine si tatal tau, golanule ! Tu nu stii decat minge – minge – minge… De ce oare, in locul tau nu a scapat unul dintre copii iradiati ?
Ma doare mai rau decat trasul de ureche si insurubarea de pe chelie. Nici eu nu-s prea fericit. Mi-a cazut tot parul si de doi ani nu am mai crescut nici un milimetru. Mi-a stagnat cresterea, a zis nenea doctorul militar al taberei de refugiati.
- Ma boule, acolo a ramas tatal tau fara picioare ! Acolo s-au jertfit atatia tati, pentru ca tu sa fii din nou la scoala ! Dar, tu si altii ca tine, nu meritati aceasta noua viata !
Noua viata, cu fotbalul prin curtea bisericii in care acum functiona scoala generala a taberei de refugiati din zona unde se daduse nucleara, era intr-adevar misto. Sigur, pentru doamna Olimpia era mai buna. La cat era de grasa si sanatoasa, probabil manca numai din conserve si nu fusese iradiata. Ce stie ea ? Poate doar de la stiri…
Inca nu se terminase calvarul. Profesoara continua sa tipe la mine sudalmi profesoresti. Ca si inainte de razboi. Ei parca nu se schimbasera deloc.
Undeva, inspre tavanul pictat in icoane, deasupra umarului stang al doamnei de istorie, aparuse din nou musca. Facea rotocoale, nehotarandu-se inca sa se aseze pe ceva. Probabil ca tipetele o derutau. Am privit-o incercand sa ma departez de tortura profesoarei.
- Spune-mi doua vorbe despre razboi, acum, ca nu mai treci in veci la istorie ! racni deodata doamna Olimpia.
Mi-am strans buzele. Strans.
- Doua vorbe, sa stiu ca tatal tau nu a ramas infirm pentru un ignorant ca tine ! insista profesoara.
Am deschis gura dar am inchis-o repede la loc. In ochi am simtit mii de ace impungand spre a sparge baloanele unde erau ascunse lacrimile. Stiam despre razboi, mai multe decat cuprinsesera paginile manualului de istorie.
- Care au fost cauzele pentru care tara noastra a declarat razboi Ucrainei ? intreba doamna Olimpia tremurand de furie.
Mi-am desfacut larg narile si am tras adanc aer in piept, incercand sa stapanesc suvoiul de lacrimi care fortau sa iasa. Nu mai vroiam sa imi amintesc nimic.
- Canalul Bastroe si vaporul pe care il ai in poza, la lectia pe care trebuia sa o stii !
I-am intors spatele si mi-am inhatat ghiozdanul, dupa care am impins scaunul si am luat-o la fuga impingand la o parte panza de cort care delimita clasa noastra. Am luat-o la fuga pe coridorul din mijlocul bisericii, urandu-mi lacrimile. Mai repede, mai repede, pana afara, unde era terenul de fotbal cu portile facute intre caisi. Cei de la B probabil incepusera meciul si nu mai prindeam loc in echipa. Ce prost era tata. Fara picioare, cum sa mai poti juca fotbal ?


- SFARSIT –
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://iamandi.clubsf.ro
DisPater
Mușteriu
Mușteriu
avatar

Numarul mesajelor : 30
Localizare : Yoknapatawpha
Data de inscriere : 26/08/2008

MesajSubiect: Re: Zece la istorie   Sam 1 Noi 2008 - 20:28

nu istoria alternativa e problema.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Iama
Mușteriu
Mușteriu
avatar

Numarul mesajelor : 20
Varsta : 41
Localizare : Calarasi, Ro.
Data de inscriere : 28/08/2008

MesajSubiect: Re: Zece la istorie   Lun 3 Noi 2008 - 13:25

DisPater a scris:
nu istoria alternativa e problema.

Nu stiu cum sa interpretez comentariul tau. Dezvolti?

Multumesc,

Iama
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://iamandi.clubsf.ro
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Zece la istorie   

Sus In jos
 
Zece la istorie
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Book Pub :: Camera de Scris :: Proza-
Mergi direct la: